Cei mai spectaculosi sateliti artificiali, datorita stralucirii lor în anumite momente, sunt satelitii din reteaua Iridium. Poate în unele nopti senine, în timp ce priveati cerul, atentia v-a fost atrasa de un mic punct luminos care devine din ce în ce mai stralucitor iar dupa cateva secunde dispare, nu mai poate fi vazut cu ochiul liber. Este foarte posibil ca acesta sa fi fost un satelit Iridium, care a reflectat foarte puternic lumina solara!

Acest tip de satelit a fost lansat în 1998 de compania Iridium pentru reteaua lor de telecomunicatii mobile si o vreme a fost un succes. Nimic deosebit pana aici, sateliti de telecomunicatii exista cu sutele.

Dupa ceva timp de la lansarea lor cativa observatori amatori de sateliti au observat ca acestia în anumite momente devin foarte stralucitori, unii atingand magnitudinea -8. Ganditi-va ca planeta Venus (cel mai stralucitor corp ceresc, dupa Soare si Luna) are magnitudinea -4.5, asta înseamna ca un Iridium de magnitudine -8 este de aproximativ de 30 mai stralucitor!

Aveti alaturi o poza a unui satelit Iridium. Se vad cele trei "Main Mission Antenna (MMA)" care au o suprafata de 1.6 metri patrati si sunt complet argintate. În unele momente una din cele trei antene reflecta foarte puternic lumina solara provocand "flashul" caracteristic unui satelit Iridium. Daca vreti sa vedeti un Iridium primul pas care trebuie facut este o vizita la un website exceptional, dedicat tuturoul lucrurilor care "stralucesc" deasupra capului noaptea, de la sateliti si aurore pana la stele si planete, si anume Heavens Above. Va trebui sa cautati în baza lor de date locatia în care va aflati, nu este dificil, au o baza de date enorma, eu am gasit acolo chiar si satul bunicilor mei, format doar din cateva case... Este foarte important sa introduceti locatia corecta pentru ca satelitii Iridium au straluciri puternice vizibile doar din anumite zone, cu cat unul trece mai aproape de locul în care va aflati, cu atat este mai stralucitor. Astfel cei care ating magnitudini de -8, trec doar la 2 sau 3 km departare de voi!

Un satelit "Iridium"

Site-ul va genera predictia pentru locatia voastra, formata din data si ora la care trebuie sa asteptati satelitul, magnitudinea acestuia, altitudinea si azimutul satelitului, ultimele doua fiind cele mai importante elemente deoarece cu ajutorul lor veti afla în ce punct al cerului sa va uitati. Altitudinea reprezinta înaltimea în grade la care satelitul va aparea deasupra orizontului. Pentru a gasi punctul de altitudine în grade, cu pumnul strans întindeti bratul la maxim, pe fundalul cerului dimensiunea pumnului reprezinta aproximativ 10 grade.

Cautati sa observati în special satelitii care apar la altitudini mai mari de 20 de grade, cei care apar mai jos îsi pierd mult din stralucire datorita luminilor si ceturilor care mai întodeauna se afla la orizont.

Pentru a gasi pe cer punctul de azimut al satelitului porniti de la Polara înspre Est. Nordului îi corespunde un azimut de 0 grade, Estului de 90 grade, Sudului de 180 grade, Vestului 270 grade. Oricum, în predictie pe langa azimutul satelitului în grade aveti si punctul cardinal în care trebuie sa va uitati.

În afara perioadelor de stralucire maxima satelitii Iridium au o magnitudine în jur de +6, cu un binoclu sunt usor de reperat. Pentru a reusi sa gasiti unul folositi tactica "ambuscadei", eu am urmarit numerosi sateliti nevizibili cu ochiul liber, ajutandu-ma de aceasta metoda. Daca pe site-ul Heavens Above dati un click pe timpul la care trebuie sa apara satelitul, pe monitor va fi afisata o harta care arata traiectoria acestuia pe fundalul cerului. Gasiti o stea mai stralucitoare pe langa care trece satelitul si cu binoclul atintit spre ea asteptati pana cand acesta apare în camp. Este foarte interesant sa îl urmariti cum devine din ce în ce mai stralucitor înainte de momentul de maxim si cum se stinge dupa aceea si reusiti sa îl vedeti numai în binoclu.

Am spus la început ca satelitii Iridium au fost numai o vreme un succes. În martie 2000 acesti sateliti au fost la un pas de disparitie (spre bucuria radioastronomilor, pentru ca în perioadele de stralucire maxima satelitii produc grave perturbatii radio), datorita unor probleme financiare ale companiei Iridium Corporation, dar în final situatia s-a rezolvat si satelitii au fost pastrati pe orbita. Acum se vorbeste din nou despre scoaterea lor din functiune, grabiti-va sa vedeti unul, este un spectacol deosebit!

Un alt corp artificial aflat pe orbita, care merita vazut, este Statia Spatiala Internationala (ISS). Atunci cand va fi complet construita se estimeaza ca va atinge o magnitudine vizuala de -4 (comparabila cu planeta Venus). Cea mai stralucitoare trecere a Statiei, vazuta de mine a fost cand aceasta avea o magnitudine de -0.7. Asta o face sa fie printre cele mai stralucitoare obiecte de pe cer, este un spectacol deosebit de fiecare data cand o vad. În unele cazuri pe parcursul unei treceri magnitudinea Statiei nu este constanta, aceasta de multe ori scade dramatic în stralucire, cateodata cu greu mai este vizibila cu ochiul liber, în functie de cat de puternic reflecta lumina panourile solare ale acesteia. Predictiile pentru trecerile Statiei le gasiti tot la site-ul Heavens Above, metoda de observare este aceasi ca în cazul satelitiilor Iridium.

Daca aveti un telescop, cautati o trecere cand statia este mai stralucitoare, si dupa ce aveti traiectoria statiei trasata pe harta cerului, folositi metoda "ambuscadei", si atunci cand Staia se va afla în campul ocularului veti reusi sa distingeti cu greu forma acesteia, asemanatoare cu un "T". Folositi în instrument un ocular care sa va dea o putere de marire în jur de 35X, pentru ca acesta va ofera un camp vizual mai mare, va fi mai usor sa urmariti Statia cand aceasta se misca cu viteza pe cer. Eu am încercat sa folosesc si puteri în jur de 100X, dar din cauza campului mic al ocularului nu am reusit sa o "prind" cu luneta.

În mod sigur ati vazut fotografii facute cu Telescopul Spatial Hubble (HST). Dar ati vazut vreodata telescopul Hubble trecand într-o noapte senina printre stele? O singura data am reusit sa îl vad, se pare ca datorita orbitei actuale acesta nu prea este vizibil din Romania. Dupa ce cateva saptamani am tot asteptat o trecere favorabila, în sfarsit am reusit sa îl vad, cu toate ca avea o magnitudine de +4.5, pentru mine a fost un spectacol deosebit. Unii observatori au raportat ca au vazut treceri ale Telescopului Spatial Hubble cand acesta avea o magnitudine în jur de -4, datorita pozitiei favorabile a panourilor solare care au reflectat foarte puternic lumina solara. Nu este exclus sa vedeti asa ceva, în orice caz daca gasiti o trecere favorabila pentru zona voastra, nu-l ratati. Un alt spectacol deosebit sunt grupurile de sateliti. Cel mai frumos grup l-am vazut, alaturi de alti observatori, la campania de observare a Perseidelor, la Piatra Arsa în 2001. Era format din trei sateliti asezati în forma de triunghi echilateral, care se deplasau cu viteza atat de mica încat erau foarte usor de pierdut pe cerul plin de stele. Sunt vizibile si grupuri formate din 6 sau 7 sateliti dar destul de rar. Eu nu am vazut decat grupuri formate din doi sau trei sateliti.

Cele prezentate mai sus au fost cateva din corpurile artificiale mai spectaculoase, pe langa aceste tipuri exista sute de alti sateliti vizibili cu ochiul liber, puteti sa faceti din observarea lor un hobby complementar astronomiei. În mod sigur veti petrece momente placute, eu si acum îmi amintesc cu placere de Statia MIR pe care am vazut-o pentru ultima data cu cateva zile înainte de a fi prabusita în ocean.

Articol aparut in original in Vega nr.18, Martie 2002.
© 2002, Emil Neata si Astroclubul Bucuresti

Intoarcerea la indexul articolelor

Intoarcerea la pagina principala